RATB-Omu-i prost si la nevoie.

      Prostia e maaaaareeee??? Da, e, al naibii de mare. Si daca ar durea, lumea ar tipa.

      Sa va mai povestesc inca o intamplare dintr-un mijloc de transport. De data aceasta avem nominalizat 368. Eram tot in drum spre casa, ca si data trecuta, doar ca la o ora mai tarzie. Alaturi de mine , pe doua scaune, stateau doi barbati foarte libidinosi si mancau seminte. Bla bla bla.. Ca sa nu mai lungesc atata, voi trece direct la subiect.
      Asaaaa...Cojile de la seminte le colectau in palma si pentru ca bunul d-zeu nu le-a dat palme de uriasi au vrut sa le arunce. Acum intrebarea era : unde? Eiii, ca sa dea dovada de inteligenta, ce credeti ca s-a gandit nea X ? “Las’ ca le dau drumul cand se deschide usa.”(am uitat sa precizez ca stateau chiar la usa). Zis si facut. Ajungem in statie, X se ridica in cele doua picioare de babuin, usa se deschide si...da peste el. Din pacate nu a tipat, ci a inceput sa rada. Pe mine m-a bufnit rasul, iar ei se holbau la mine. De ce? Li se parea cool? Sau poate i-am jignit. Ooooopppppsss!!! Nu asta a fost intentia mea, baieti.

      Si ca sa stiti, am un sfat sa va dau. Voi, astia de mai mancati seminte in troleu, autobuz etc, luati-va mama o punga la voi daca (,) chiar arde sau mai bine lasati-va. Cica nu fac bine la stomac.

RATB- Despre respect

      Cum stam cu respectul in Romania?

      Daca zici “bine”, te inseli amarnic.
      Daca zici “aproape bine”, iar te inseli.

      Daca zici “prost”, spui un adevar si oricat ar durea, asta daca doare pe cineva, asta e adevarul.       Un adevar pe care am ajuns sa-l cunoastem cu totii.
      Nimeni nu lucreaza la respect, p-aici prin Romania, hai Bucuresti. Unul isi arunca gunoiul pe jos, nu zic ca eu nu fac pentru ca as minti, dar, in orice caz, la mine nu a devenit o obisnuinta. Pacat de proiectul acela “Capitala creste verde”. Pacat de studentii de la arhitectura care s-au chinuit sa faca acele “monumente”. Nimanui nu-i pasa de ele. Isi fac poze langa ele, dar nu schimba nimic. Pacat de banii aruncati aiurea, pe ce? Pe nesimtirea romanului!

      Sa va dau un exemplu. Azi, eram in 91, in drum spre casa. L-am luat de la capat si am prins un loc in fata. Cateva scaune mai in spate, statea un cocalar imbecil care asculta muzica in trend. Macar de-ar fi ascultat numai pentru el... Cand am ajuns la Cismigiu, troleu’ era deja plin. Langa el statea, in picioare, o batranica. Era saraca vai de capul ei, dar pe el nu-l interesa. Nu i-a lasat locul, nimic. Pe la Eroilor s-a urcat un mosulica si s-a proptit langa mine. Nu l-am observat deoarece eram prea atenta la o masina (Rusineee!) si aveam si castile in urechi cu muzica data la maxim ca sa nu fiu nevoita sa ascult ce asculta ala. Ce credeti ca a facut, de mi-a stat inima in loc? M-a tras de maneca. Dar nu subtil, ci tare, sa simt. Am crezut ca ma da jos de pe scaun. Apoi cu o fata de milogea ma intreaba: “Pot sa stau jos?”. Puteam sa zic nu? I-am cedat locul, fiind foarte multumita de fapta mea. Dupa ce s-a asezat mi-a multumit. Dupa cateva minute mi-a mai multumit o data. Si inca o data cand am coborat. Cat despre tipul ala...probabil si-a continuat drumul cu batranica langa el.

      Daca as putea, sa dea naiba de nu m-as duce la fiecare si l-as scutura putin. Sa revina cu picioarele pe ciment, asta daca a fost vreodata, si sa realizeze ca nu este singur pe Pamant, dar nu imi permit.
      In fond si la urma urmei fiecare face cum il taie “caramida”.

Despre iubire asa cum gandesc ei.

• A iubi inseamna a simti ceva pentru persoana pe care o ai alaturi de tine, sa tii la ea, sa aveti sentimente comune unu fata de celalalt.
• Atunci cand iubesti te poti considera cu adevarat fericit, iar daca esti iubit, inseamna ca esti si norocos.
• Probabil ca e sentimentu ala dulce.
• A iubi e atunci cand poti sa ierti, iar si iar si atunci cand esti cu persoana draga sa uiti trecutul, sa traiesti momentul si sa va iubiti.
• O vedeam peste tot pe ea; ma gandeam in fiecare minut la ea; noaptea injuram si dadeam la pumni in perna, nu aveam curajul sa-i spun.
• Nu exista o definite concreta pentru ''a iubi", e pur si simplu ceva diferit la fiecare persoana simtita diferit de fiecare persoana de aceea eu consider ca fiecare persoana are o definitie proprie pentru "a iubi".
• A iubi? Probabil ca nu poate definit in cateva cuvinte. Nu cred ca ar ajuta o simpla definitie din dex, pe care eu nu dau doi bani pentru ca, probabil, este mult prea simpla si nu poate cuprinde tot intelesul puternic al acest...hm...verb (in acest caz). Doar ca verbul "a iubi" nu este un cuvant banal, este, in adevarata lui profunzime, unul dintre cele mai frumoase sentimente. Noi, oamenii, suntem cu adevarat norocosi pentru ca am fost inzestrati cu darul de a iubi. Astfel, prin iubire reusim sa demonstram celor dragi ce inseamna pentru noi, si chiar ne ajuta sa ne dam seama, ca prin toate emotiile prin care trecem, putem devenii niste fiinte deosebite, cu zambete mari si tampe pe fata, cu scantei in ochi si bujori in obrajori.
• Iubirea e incredere.
• La inceput totul e doar o atractie sexuala. Dupa un timp apare acea saptamana de plictiseala, iar la sfarsit iti dai seama ca tu chiar tii la persoana aia.
• Sentimentele nu le poti defini, doar inima stie ce inseamna a iubi. E un sentiment profund. Cand te pierzi in el ai o lume doar a ta, o lume a sentimentelor.
• Oricine poate cunoaste acest sentiment, trebuie doar sa vrei sa te deschizi suficient de mult indiferent de varsta. Dragostea nu are varsta.
• Pentru mine nu e o actiune ci e o stare. Atunci cand nu iti mai pasa de nimeni din jur sau ma rog ceea ce cred aia din jur si te gandesti numai la "perecheaa" ta afurisita.
• Cred ca ...asa ...like ..simple way ..persoana pe care vrei sa o ai langa tine indiferent de zi sau de cum te simti.
• De fapt nu cred ca exista o definitie, e vorba de ce simtim fiecare. E atunci cand simti ca ti se inmoaie picioarele si iti bate inima zici ca te alearga cineva , si mai e, si mai e.. parfumu lui. La mine totu se leaga de miros...care il simt parca tot timpul si... simti ca mana ta se potriveste cu a lui, dar de cele mai multe ori toata chestia asta se termina urat...pentru ca dispare iubirea si apare obisnuinta si plictiseala.
• Iubirea e atunci cand esti innebunit de persoana de langa tine, atunci cand iti ia mintile, e atunci cand nu vezi niciun defect la el. IUBIREA E ATUNCI CAND IL IUBESC EU PE ANDREI.
• A iubi sa zicem ca este cel mai frumos lucru care ti se poate intampla ...bine asta daca gasesti dragostea adevarata daca nu e cel mai nasol lucru.
• “A iubi”= atunci cand ai face orice pentru o persoana.
• 1. Iubirea= o stare de neinlocuit atunci cand exista din ambele parti/2. Iubirea= un mare rahat cand vine doar din partea unuia.


Multi m-au intrebat de ce am facut asta. Pentru ca asa mi-a venit. Pentru ca il iubesc pe el, d-aia.
In final, va multumesc tuturor. Va multumesc ca i-ati facut pe plac piticului meu care locuieste in zona cenusie. Piticul va transmite salutari si spune ca aveti niste idei geniale.

Un penultim "Te iubesc"

      Ceasul de pe noptiera ei arata 04:00 AM. Un ceas in forma de lamaie, ea fiind pur si simplu obsedata de lamai; de lamai si ciocolata. Manca ciocolata dimineata, la pranz si seara, iar marele ei noroc era ca nu se ingrasa. Toate fetele isi doreau sa fie ca ea, dar putine erau cele care reuseau.

      Venise de la petrecere si tot ce isi dorea era sa se intinda in patul ei. Era prea obosita pentru a mai sta in picioare,dar pentru ea conta enorm frumusetea. S-a asezat in fata oglinzii pliante, in trei laturi; incat putea sa vada trei versiuni distincte ale chipului ei. In ochii ei citea “indragostita”. Da, era, si asta o stiau toti prietenii ei, dar mai ales El. Nu avusese niciodata un prieten stabil; nu voia inca o pereche de ochi sugestivi ca cei ai parintilor ei, care sa o tortureze zi de zi. A avut iubiti mai tineri si mai maturi si iubiti de-o noapte. Se straduise destul ca sa-si dea seama ca ceva pe termen lung nu va merge. Nu putea sa fie combinata cu cineva; nu ii pasa suficient, nu se daruia sau nu isi dorea suficient de mult. Dar astea se intamplau pana sa il cunoasca pe Cosmin. Baiatul care era cu trei ani mai mare decat ea, in curand cu patru. Dar diferenta de varsta nu conta, nu contase niciodata. Nu anii erau problema, timpul era greseala. Aceasta noua relatie exista fara ca ceasul sa ticaie. Nu exista acul ceasului care sa dicteze sfarsitul.
      Insa, exista o linie subtire de iubire intre el si ea, mai tarziu devenind mai groasa...Ea a mers pe franghia aceea cu gratia unei balerine, capul cantarindu-i ura, inima ridicand-o spre iubire. Era o calatorie cu sovaieli si uneori cadea.Uneori cadea lungi perioade de timp, insa el era acolo sa o ridice.
      Pe 3 februarie, adica peste 2 zile, urmau sa implineasca 1 an.Un an de cand erau impreuna. Un an plin de urcusuri si coborasuri, de greutati intampinate atat de ea, cat si de el. Un an in care niciunu nu a renuntat ; exact cum isi promisesera.
      Privea prin oglinda…Si-a dat seama de asta, iar cand s-a uitat la ceas a realizat cat de repede trecuse timpul. Acum era 04:45 si nici macar nu se damachiase. A zis ‘O las balta.’ si s-a culcat.
      La 12:00 PM, lamaita ei a sunat. Si de data aceasta a luat-o si a aruncat-o. Nu suporta sa o trezeasca melodiile de la radio, avea impresia ca intra cineva peste ea in camera, iar telefonul nu vroia sa il foloseasca pe post de ceas...prefera sa nu il strice. S-a trezit cu acel zambet minunat care atragea privirile tuturor pe strada. Radea mereu, chiar si atunci cand era suparata. Ii placea sa-i pacaleasca pe cei din jurul ei, vroia ca in locul unui chip morocanos sa le ofere unul care radia de fericire. Si o facea atat de bine, astfel ca nimeni nu o credea cand spunea “Azi nu ma simt prea bine.”, exact ca o actrita de la Hollywood.
      S-a ridicat din pat si s-a dus in bucatarie. Infometata, a deschis usa de la frigider, a luat laptele si..atat. Cand a inchis-o a dat nas in nas cu mama ei. I-a luat laptele din mana si i-a spus sa se duca sa isi faca patul. Cand s-a intors a gasit lapte si prajiturele pe masa din bucatarie, radioul in surdina si mama asteptand sa ii povesteasca ce s-a intamplat noaptea trecuta. S-a asezat pe scaun, a luat o prajitura si a inceput sa ii spuna, fragmente din ce isi mai aducea aminte. Ca a dansat, ca a baut, ca a stat cu Cosmin.Vorbele ei erau ca primul sir de sunete dintr-un joc de clopotei. Cand suna primul, il auzeai pe-al doilea; cand suna al doilea, il auzeai pe-al treilea si tot asa..Dupa ce a terminat micul dejun si-a pupat mama, i-a multumit ca a ascultat-o si a plecat in camera ei. Acolo si-a petrecut toata ziua. A citit, s-a uitat la televizor, pana seara cand s-a intalnit cu Cosmin.
      S-au hotarat sa mearga in parc si sa se plimbe. La un moment dat ea l-a intrebat “Stii ce zi e maine?”. Era atat de entuziasmata , isi imagina cum ii raspundea “Da, e ziua in care implinim 1 an.” , dar nu s-a intamplat asa. In schimb i-a raspuns cu o intrebare:
      -E ziua ta?, a intrebat el putin nedumerit.
      -Nu, Cosmin. Ziua mea e pe 21 aprilie. Ai uitat?
      -Glumeam, iubito. Dar, serios, ce zi e maine?
      -3 februarie. Implinim 1 an de cand suntem impreuna.
      -Ahh...da, uitasem.
      A inghitit in sec. Nu-i venea sa creada ca a uitat asta. Se uita la iubita lui si isi dadea seama ca a ranit-o, dar fara sa vrea. A luat-o in brate si i-a soptit “Te iubesc! Iarta-ma!”. Ea stia ca el nu era un romantic. Era baiat si nu avea cum sa tina minte asemenea date, asa ca l-a iertat, dar nu in totalitate. Nu vroia sa dea dovada de imaturitate. S-au mai plimbat putin, apoi a dus-o acasa.
      Cand a juns acasa s-a dus direct in camera. Camera ei parea goala, goala, goala, tacuta, foarte tacuta. Semana cu o scoica care in mijloc avea o perla, pe ea. S-a culcat imediat, nu vroia sa vorbeasca cu mama ei. Stia ca o va bate la cap, asa ca i-a spus ca ii e rau. Minutele treceau, iar ea nu putea adormi. A stat si s-a gandit la Cosmin. Oare nu o mai iubea? Dupa un timp, a reusit sa adoarma. Insa, cand ii era somnul mai dulce, a sunat lamaita. De data asta nu a mai aruncat-o, era prea obosita.
      Ziua a avut acelasi curs de desfasurare ca si anterioara. Telefonul suna, suna, suna incontinuu. Nu mai suporta, stia ca o cauta Cosmin. Minutele, orele treceau, cand, intr-un sfarsit a luat o hotarare. L-a sunat pe Cosmin si i-a spus sa se intalneasca la fantana din parcul central. S-a imbracat cu ce a apucat si a fugit. Intrand in parc, l-a vazut. Inima ii plangea, numai ea se abtinea.
      -Pui, ce s-a intamplat? M-ai speriat la telefon.
      -Stai jos. Trebuie sa-ti spun ceva. Am luat o hotarare si nu stiu cum vei reactiona. Sper doar ca vei intelege.
      -La ce te referi?
      -Vreau sa luam o pauza. Stii, am banuit de la inceput ce se va intampla. Si m-am impotrivit cat am putut,dar trebuia sa ma ajuti si tu. Ti-am cautat ochii, zambind, incercand sa te fac atent, sa-ti transmit ca ceva cumplit ne va cuprinde.
      -Ceva cumplit? Despre ce tot vorbesti?!
      -Tu nu iti dai seama ? De la un timp ai devenit distant..Mai bine zis de la petrecere. Nu stiu ce s-a intamplat cu tine, cu noi, dar eu nu mai pot. Am stat si m-am gandit toata ziua si iata..
      -Of, stiam ca se va ajunge aici. Dar maine urma sa facem 1 an. De ce mi-ai spus tocmai in seara asta ?
      -Vroiai sa-ti spun dupa 1 an si 1 zi? Am preferat sa-ti spun azi. Decizia mea a fost luata. Spune-mi, tu ce vrei sa facem? Pleci, dispar sau vom fi “noi”?
      -O sa plec eu, dar atat cat sa-ti pui in ordine gandurile. Te iubesc prea mult ca sa-ti dau drumul. Acum tot ce pot sa fac este sa sper ca si tu ma mai iubesti.
      -Iti multumesc ca imi respecti decizia.
      Cu ochii inlacrimati s-a intors si a plecat. Acum plangea si ea. Se gandea daca e destul sa iubeasca unul pentru a se crea o relatie de dragoste?