Cum stam cu respectul in Romania?
Daca zici “bine”, te inseli amarnic.
Daca zici “aproape bine”, iar te inseli.
Daca zici “aproape bine”, iar te inseli.
Daca zici “prost”, spui un adevar si oricat ar durea, asta daca doare pe cineva, asta e adevarul. Un adevar pe care am ajuns sa-l cunoastem cu totii.
Nimeni nu lucreaza la respect, p-aici prin Romania, hai Bucuresti. Unul isi arunca gunoiul pe jos, nu zic ca eu nu fac pentru ca as minti, dar, in orice caz, la mine nu a devenit o obisnuinta. Pacat de proiectul acela “Capitala creste verde”. Pacat de studentii de la arhitectura care s-au chinuit sa faca acele “monumente”. Nimanui nu-i pasa de ele. Isi fac poze langa ele, dar nu schimba nimic. Pacat de banii aruncati aiurea, pe ce? Pe nesimtirea romanului!
Nimeni nu lucreaza la respect, p-aici prin Romania, hai Bucuresti. Unul isi arunca gunoiul pe jos, nu zic ca eu nu fac pentru ca as minti, dar, in orice caz, la mine nu a devenit o obisnuinta. Pacat de proiectul acela “Capitala creste verde”. Pacat de studentii de la arhitectura care s-au chinuit sa faca acele “monumente”. Nimanui nu-i pasa de ele. Isi fac poze langa ele, dar nu schimba nimic. Pacat de banii aruncati aiurea, pe ce? Pe nesimtirea romanului!
Sa va dau un exemplu. Azi, eram in 91, in drum spre casa. L-am luat de la capat si am prins un loc in fata. Cateva scaune mai in spate, statea un cocalar imbecil care asculta muzica in trend. Macar de-ar fi ascultat numai pentru el... Cand am ajuns la Cismigiu, troleu’ era deja plin. Langa el statea, in picioare, o batranica. Era saraca vai de capul ei, dar pe el nu-l interesa. Nu i-a lasat locul, nimic. Pe la Eroilor s-a urcat un mosulica si s-a proptit langa mine. Nu l-am observat deoarece eram prea atenta la o masina (Rusineee!) si aveam si castile in urechi cu muzica data la maxim ca sa nu fiu nevoita sa ascult ce asculta ala. Ce credeti ca a facut, de mi-a stat inima in loc? M-a tras de maneca. Dar nu subtil, ci tare, sa simt. Am crezut ca ma da jos de pe scaun. Apoi cu o fata de milogea ma intreaba: “Pot sa stau jos?”. Puteam sa zic nu? I-am cedat locul, fiind foarte multumita de fapta mea. Dupa ce s-a asezat mi-a multumit. Dupa cateva minute mi-a mai multumit o data. Si inca o data cand am coborat. Cat despre tipul ala...probabil si-a continuat drumul cu batranica langa el.
Daca as putea, sa dea naiba de nu m-as duce la fiecare si l-as scutura putin. Sa revina cu picioarele pe ciment, asta daca a fost vreodata, si sa realizeze ca nu este singur pe Pamant, dar nu imi permit.
In fond si la urma urmei fiecare face cum il taie “caramida”.
In fond si la urma urmei fiecare face cum il taie “caramida”.
Ai dreptate...stam prost cu respectu' din cauza ,,caramizii"!
RăspundețiȘtergereO seara minunata iti doresc!
În România nu poţi schimba ceva, pentru că e vorba de mentalitate, de spiritul de turmă. Şi pentru că acei conducători, ciobanii turmei, nu fac nimic pentru a ne îndemna să facem ceva bun şi frumos în România, ci, din contră, de la ei porneşte, de exemplu, lipsa de respect, atunci nimeni nu poate face nimic. Poate câţiva doresc, acei câţiva care nu au mentalitatea tipică a românului, dar aceia nu au puterea de a schimba ceva.
RăspundețiȘtergereÎn altă ordine de idei, mă gândeam de ce m-ai întrebat alaltăieri pe hol de blogul meu, şi până la urmă am văzut că ai şi tu blog, şi chiar îmi place :)