Parte din trecut.

Nu, nu te preface că-ţi pare rău. Nu se merită. Ai zis ce-ai gândit, acum lasă-mă.
Pleacă, să nu te mai văd!
Vorbeşti? Vorbeşte, dar nu cu mine. Ai patru pereţi, ce mai aştepţi? Eu nu te mai ascult. Sunt sătulă de aceleaşi fraze, rugăciuni, plecăciuni. Eşti un linguşitor. Da, da.
Dacă-mi plac florile? Păi, tu ce crezi? Îmi plac, dar nu-mi trimite dacă nu ai idee de preferinţele mele. Tu crezi că rezolvi problemele cu un buchet de flori? Ia explică-mi, de ce la înmormântare, când pui flori, nu învie mortul? Vezi? Aşa e şi cu noi. Nu va învia dragostea. Ai dat cu piciorul în ea. Fugi şi caută-ţi converşii, că i-ai pierdut.
Scrisori?! Ce-i asta? Te crezi în Romeo şi Julieta? Hai, fă-mi o serenadă să arunc cu pietre în tine. Dar anunţă-mă înainte, să-mi iau şi o praştie. N-am ţintă, dar dacă promiţi că nu te mişti , o să te nimeresc. A treia oară, că e cu noroc.
Vrei să vorbeşti cu mama? Te rog! Eşti invitatul meu, dar te previn..o să-ţi dea cu buchetul ăla de crini, care i l-ai adus acum două zile, în cap. M-ai rănit, te răneşte.
Ia, hai! Încearcă şi la tata. Poate îţi dă o maşină sau poate pune o felicitare în parbriz şi dă cu ea peste tine. Glumeam. O să ieşiţi la o bere şi o să plăteşti tu.
Vezi? Nimic nu e uşor. Ai plecat, m-ai pierdut. Te-ai întors, n-ai câştigat.
Cică iubiţii (în cazul nostru foşti) nu se deosebesc prin ceea ce au, dar s-ar putea deosebi prin ceea ce sunt.
În cazul ăsta..Eu sunt totul, iar tu nimic.

P.S: Totul face parte din imaginaţia mea.