vineri, 22 ianuarie 2010

Cine ar fi crezut?

A venit vremea să plec.
Ai plecat tu,
Plec şi eu.
Tot ce am avut s-a pierdut.
E undeva, unde nu pot ajunge.
Un băiat şi o fată
Ale căror inimi băteau împreună,
Ale căror mâini se împreunau în fiecare zi,
În acelaşi mod, dăruind aceiaşi căldură,
La ore diferite.
Priviri jucăuşe ce se întâlneau
Când urma sărutul,
Zâmbetul.
Nu a fost aşa cum ai promis.
A durut şi nu mint.
Nu am de ce să mint.
Nu-mi place să mint.
Mă uit în jur.
Cafeaua s-a răcit în cană.
Cărţile de pe etajerele bibliotecii
Au fost citite,
Şi nu doar de mine,
De amândoi.
Mirosul de tutun...
Încă mai pluteşte în sufragerie.
Fotografia cu noi doi...
Lângă telefon.
Amintirea a tot ce-a fost...
În spatele uşii de metal.

2 comentarii:

  1. Etichete : amintire, despartire, promisiune
    adauga si nostalgie sau melancolie, nu ? :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Inteleg ca esti fan Cecelia Ahern. Singura carte pe care vad ca n-ai citit-o e Multumesc pentru amintiri, care e foarte faina, razi si plangi, dar mai ales razi.

    RăspundețiȘtergere

Persoane interesate